De data asta am decis ca zorii zilei sa ma surprinda tolanit in niste asternuturi fara un miros deosebit. E undeva in jurul orei 9... Sunt la marginea patului, desi nu am dormit cu nimeni. Intorc capul la stanga, apoi la dreapta. Vreau neaparat sa spun cuiva "Buna dimineata!", dar nu am cui. Totusi e bine ca sunt singur, pentru ca nu vreau sa impartasesc cu oricine momentele intime ale acestei dimineti. Pe tine, insa, as fi vrut sa mi te am alaturi. Sunt obsedat de ideea prezentei tale atunci cand deschid usa balconului, spre a trage, in acelasi timp, adanc, in cele doua perechi de plamani aerul sarat de mare. Totul ne-ar fi amandurora pe plac astazi. Valurile te-ar fi incantat cu siguranta si pe tine, asa cum ma incanta pe mine. Astazi sunt mai lenese decat in mod normal. Sunetul marii seamana cu glasul unei femei de culoare ce canta intr-o bodega de doi lei, pardon!, doi dolari din State. Ne canta un blues, draga mea, pe care nu-l pot auzi decat eu. Un blues care se asorteaza nemaipomenit cu gustul rece-amarui al cafelei.
Un singur cuvant: GENIAL!
RăspundețiȘtergereChiar dragut blogul :)
RăspundețiȘtergereKeep writting!