Game,set,MATCH!

Ceea ce la inceput parea un simplu joc de badminton, s-a transformat intr-un meci de tenis, ce e pe cale sa ia sfarsit. The ball is in your court. E mingea de game, set si MATCH. Timpul mi se dilata, in asteptarea serviciului tau. Inima-mi tresare de fiecare data cand bati tacticos mingea (un preludiu al loviturii tale decisive).

Iti pot citi pe chip, in gesturi, dorinta de a pune punct acestui meci. Insa, ma amagesc cu gandul ca nu vei lovi decisiv, doar de dragul jocului. Ca vom lungi acest meci intr-atat de mult, incat audienta se va ridica si va pleca inainte de final. Dar vezi tu, Panfile, orice joc, odata inceput, isi va gasi sfarsitul, chiar atunci cand lumea ti-e mai draga.

Am avut parte de multe mingi frumoase de-a lungul game-urilor, de-a lungul set-urilor, pe care le-am cladit, uneori impreuna, dar de cele mai multe ori unul impotriva celuilalt. Am solicitat fiecare dintre noi cate unul sau mai multe time out-uri (regulamentul a fost unul exclusiv al nostru) , pentru a ne racorda "rachetele"; time out-uri pe durata carora m-am gandit adesea daca ar fi bine sau nu sa abandonez. Dar, de fiecare data am decis sa merg mai departe, asa cum spuneam mai sus, de dragul jocului. In postura arbitrului ne-am pus fiecare, pe rand, pentru a sanctiona greselile celuilalt; greseli nefortate, in multe dintre cazuri... am lovit stramb, ai lovit si tu... am trimis mingea in alte terenuri, ai trimis-o si tu... Am luat amandoi parte la uratirea acestui meci.

Servesti (excelent). Ma intind cat pot de mult, pentru a trimite mingea inapoi in terenul tau (o noua sansa). Aceasta atinge file-ul. Dac-ar fi trecut in jumatatea ta de teren, te-ar fi prins pe contre-pied (picior gresit) si, astfel, as fi salvat o minge de match. Dar nu a fost asa. Mingea nu a trecut de partea cealalta a file-ului. Ai castigat? Se pare ca da. Totusi, how can someone win if winning means that someone loses? (un vers din melodia "The Scatman", interpretata de Scatman John).

Game, set si MATCH!

O zi...calduroasa

"Astazi va fi o zi frumoasa. Se anunta valori de pana la 32 de grade la umbra." Rad amar in coltul gurii la auzul acestei prognoze. Batucesc tigara la intervale regulate de unghia degetului mare, dupa care arunc o privire pe geamul de la bucatarie: oameni pasind agale (ba chiar timid), in armonie cu ritmul unei zile toride.

"Aaaa, tigara!" imi spun in gand. Uitasem complet de amica mea cu filtru, ramas fiind cu gandul la acea zi frumoasa pe care mi-o prevestea vocea grava de la radio (de pe masa mi te iau, mi te strang moale-n buze si mi te aprind cu o bricheta galbena cu piatra).

Singura conditie ca ziua mea sa fi fost una frumoasa era aceea ca, peste cinci minute, sa fi auzit trei batai in usa. Eu sa fi lasat tigara in scrumiera, sa fi pus ceva pe mine si, uitandu-ma pe vizor, sa fi remarcat o silueta familiara rezemata de balustrada. Te-as fi invitat inauntru, doar pentru a-ti vedea acel mers clatinat pe care il iubesc. Te-as fi prins de nas, dupa cum stii ca-mi place. (Sunt sigur ca) tu ai fi strambat din bot: "E asa frumos afara, ia si pune ceva pe tine sa iesim putin..."

Cele trei batai nu s-au mai auzit dinspre usa, tigara o am tot in mana si nu am prins pe nimeni de nas. Asadar, ziua mea a fost doar una calduroasa.

E undeva in jurul orei 9...

De data asta am decis ca zorii zilei sa ma surprinda tolanit in niste asternuturi fara un miros deosebit. E undeva in jurul orei 9... Sunt la marginea patului, desi nu am dormit cu nimeni. Intorc capul la stanga, apoi la dreapta. Vreau neaparat sa spun cuiva "Buna dimineata!", dar nu am cui. Totusi e bine ca sunt singur, pentru ca nu vreau sa impartasesc cu oricine momentele intime ale acestei dimineti. Pe tine, insa, as fi vrut sa mi te am alaturi. Sunt obsedat de ideea prezentei tale atunci cand deschid usa balconului, spre a trage, in acelasi timp, adanc, in cele doua perechi de plamani aerul sarat de mare. Totul ne-ar fi amandurora pe plac astazi. Valurile te-ar fi incantat cu siguranta si pe tine, asa cum ma incanta pe mine. Astazi sunt mai lenese decat in mod normal. Sunetul marii seamana cu glasul unei femei de culoare ce canta intr-o bodega de doi lei, pardon!, doi dolari din State. Ne canta un blues, draga mea, pe care nu-l pot auzi decat eu. Un blues care se asorteaza nemaipomenit cu gustul rece-amarui al cafelei.

Campionatul de fotbal al claselor a XII-a - Liceul ION LUCA

Asadar, elevii claselor a XII-a au dat bice astazi traditionalului campionat de fotbal. Ziua a fost deschisa de clasele XII C si XII E. Dupa doua reprize a cate doua zeci de minute de joc, XII C-ul (C-ul vine de la "Chivu") a maturat pe gazonul sintetic de la Yanis cu fotbalistii din E, scor noua la trei (scor de polo).
Cel de-al doilea meci a avut ca protagoniste clasa bunului meu prieten Bogdan S., XII D, si XII H-ul lu' Roty. Ca un bun prieten ce sunt la randu-mi, "l-am incurajat" pe Bogdanel (ii spun asa ca e mic de statura) cu un pronostic taios: opt la unu pentru H. Am gresit cu putin, scorul final fiind de noua la unu (ce aproape am fost!).
Cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva pentru altii) a venit odata cu meciul claselor XII A si XII F, cu subsemnatu' aparand spatiul dintre buturile ultimei mentionate. Fara a avea prea mult de munca (doar cateva suturi pe poarta), am decis sa-mi pastrez energia pentru injuraturile rostite printre dinti, dar si pentru momentele de bucurie provocate de golurile alor nostri (ambele goluri au fost inscrise de Pepo: primul in urma unei balbaieli in preajma careului advers, iar cel de-al doilea printr-o lovitura de cap bine plasata, dup-o centrare de jde metri a lui Mihai). Au marcat si cei din XII A, din penalty. Scor final 2-1 pentru F si, momentan, suntem lideri in Grupa a doua.

De la copilul urat de mic, la batranul urat de stat.

Am vazut pe strada un copil (de vreo trei-patru ani) urat. Era doar cu maica-sa, care-l tinea de mana dreapta si, pe un ton grijuliu, il atentiona mai mereu: Gabitu, nu mai tari atata picioarele alea , mergi frumos! Si chiar daca ar fi mers frumos, Gabitu tot urat ar fi ramas. Maica-sa, pe de alta parte, o femeie undeva pe la trei zeci de ani, aranjata, gatita, frumoasa (oare Gabitu o fi semanand cu taica-su?).
Cred ca ai auzit si tu de n ori ideea conform careia copiii, urati de mici, ajung sa fie frumosi. Si viceversa.
Eu eram frumusel cand eram mic. Ce inseamna asta? Ca acum sunt urat? Poate, dar nu tot timpul. Am zile si zile; zile in care nu ma suport, in care urasc ideea de a petrece doua zeci si patru de ore cu mine insumi. Dar si zile in care nu am (aproape) nici o problema cu persoana mea, gandindu-ma ca voi mai avea de petrecut cu Panfil alte cateva zeci de ani (cum ar zice un credincios veritabil, Doamne-ajuta!). Dar nu vreau sa traiesc prea mult, undeva putin peste juma' de secol. Nu doresc sa ajung acel batranel slabit, care sa depinda de niste lepre (ce urat am zis!). Lepre care se gandesc ele, in nemarginita lor intelepciune, daca au chef sa-mi dea luna asta pensia.
Scenariu: Eu, batranu' Panfil, umil si umilit de statul roman, aratat mereu cu degetul, ca cica din cauza mea nu ar avea statul bani (acelasi deget al mainii adanc indesate in banul public). Eu, pensionarul-povara, care tine in loc procesul de dezvoltare a "grandioasei" econimii carpato-danubiano-pontice. Eu, pensionarul ce depinde de un sistem de sanatate mai bolnav decat mine. Eu, pensionarul ucis zilnic de sistem.

Credinta becaliana

DA! Aceasta este denumirea corecta a fenomenului religios din cadrul poporului roman; o credinta suta la suta becaliana, caracterizata perfect prin efectul de turma. Nu voi intra in chestiuni de profunzime ce tin de religie (fie ortodoxa, fie catolica, fie baptista), deoarece nu sunt deloc pregatit pentru a face acest lucru.

Insa, fiecare dintre noi se intersecteaza (aproape) zilnic cu fel si fel de modalitati ale exprimarii credintei, o credinta fast-food, manelistica as putea adauga. Exemplele pot oscila de la credinciosu' cu frica de Dumnezeu, care bate cate-o duzina de cruci pentru fiecare biserica pe langa care trece (ca sa fie trecut la rubrica "Asa da" din condica Celui de sus), pana la turmele de bovine, insetate de credinta, care se calca in picioare, rastoarna caruciorul doamnei din fata, doar pentru a pune si ei macar un deget pe o adunatura de (m)oas(t)e. Pe acesti trepanati i-as numi simplu: credinciosii extremisti.

Evident, printre aceste puhoaie de credinta, nu putea lipsi prostul gust/kitsch-ul. Vedem ca, usor-usor, celebrilor pitici de gradina (kitsch-ul suprem), le este luat locul in topul preferintelor gospodarilor (celor credinciosi), de catre Mantuitorul rastignit pe cruce. Intrebare logica: De ce mi-ar trece prin minte macar sa-i acord Invatatorului rolul de a-mi tine umbra in gradina?!?!?! Sau de ce credinciosul Costelus si-ar pune pe bordul camionetei, printre posterele cu dudui goale rupte de la mijlocul "revistelor deocheate", randuri de cruci si icoane?!?!?!?!?!?!

Daca-mi impartasesti dilemele, spune-mi si mie care e parerea ta.

Iar pentru restul, desigur, Doamne-ajuta!

Om bogat, om sarac.

Daca as fi fost mai bogat, probabil ca as fi plecat fara nici un resentiment din tara asta. Sau poate ca nu. Poate as ramane in acest carnaval numit Romania. As ramane doar pentru a ma amuza teribil de circul ce ne este servit zilnic de mai marii, de scenaristii acestui film prost al democratiei (mimate si adesea slobozite in discursurile publice). Mi-as procura o cutie imensa de floricele (am inteles ca asa se procedeaza cand te uiti la film), mi-as cumpara o plasma cu a' mai diagonala si m-as distra copios pe seama tumbelor pe care le executa, la ordin, desigur, alesii poporului.

Atunci cand amuzamentul si jubilatia mea interioara s-ar transforma in greata, as pleca in concediu in alte tari. As calatori. Unde? In lumea cu adevarat civilizata, acolo unde circul nu este un concept national, un concept de mentalitate si comportament colectiv. As vizita fel si fel de loc'soare de prestigiu, as merge probabil la un concert (dar nu Lady Gaga sau Rihanna).

As dori sa merg la un meci de fotbal al celor de la Liverpool pe Anfield, sau la Bayern pe extraordinarul Allianz Arena. As dori sa-i vad pe cei de la Green Day in Glastonbury. Sa trag cu pofta un ultim fum dintr-un Pall Mall Lights la poalele lui Big Ben, atunci cand acesta bate de fix. Si cate n-as mai vizita, si cate n-as face...

Dar nu sunt bogat, tu poate ca esti. In cazul asta, te-as ruga, daca vei ajunge in vreunul din locurile pe care le-am enumerat, sa-mi trimiti macar o vedere, in care sa-mi spui ca esti bine si ca te gandesti la mine.

Vreau sa va doara!

Mi-e greata de toti viermii care au manarit 2-3 telefoane la viata lor si brusc sunt mari afaceristi. Mi-e greata de toate pitzipoancele, care se dau fete mari prin BMW-urile altora si care au plantatii de boscheti pubieni (asta probabil pentru ca sunt neatinse, sexual vorbind, si "baietii" nu am cum sa le vada blana). Mi-e greata de toate ipocritele care iti vorbesc pe un ton pitigait si constipat, cu batai din pleoape regulate, care, evident, se infatiseaza la randul lor in "virginele supreme". Mi-e greata de toti Brad Pisatii analfabeti, care, pe langa faptul ca nici macar nu stiu cat inseamna 20 de cm, au tupeul de a se autocataloga "mari combinatori de femei". Mi-e greata de prost gust, de cocalarism (vestimentar, comportamental).
Sper sa am ocazia de a va vedea pe toti tavalindu-va in chinuri! Vreau sa va doara!:D