DA! Aceasta este denumirea corecta a fenomenului religios din cadrul poporului roman; o credinta suta la suta becaliana, caracterizata perfect prin efectul de turma. Nu voi intra in chestiuni de profunzime ce tin de religie (fie ortodoxa, fie catolica, fie baptista), deoarece nu sunt deloc pregatit pentru a face acest lucru.
Insa, fiecare dintre noi se intersecteaza (aproape) zilnic cu fel si fel de modalitati ale exprimarii credintei, o credinta fast-food, manelistica as putea adauga. Exemplele pot oscila de la credinciosu' cu frica de Dumnezeu, care bate cate-o duzina de cruci pentru fiecare biserica pe langa care trece (ca sa fie trecut la rubrica "Asa da" din condica Celui de sus), pana la turmele de bovine, insetate de credinta, care se calca in picioare, rastoarna caruciorul doamnei din fata, doar pentru a pune si ei macar un deget pe o adunatura de (m)oas(t)e. Pe acesti trepanati i-as numi simplu: credinciosii extremisti.
Evident, printre aceste puhoaie de credinta, nu putea lipsi prostul gust/kitsch-ul. Vedem ca, usor-usor, celebrilor pitici de gradina (kitsch-ul suprem), le este luat locul in topul preferintelor gospodarilor (celor credinciosi), de catre Mantuitorul rastignit pe cruce. Intrebare logica: De ce mi-ar trece prin minte macar sa-i acord Invatatorului rolul de a-mi tine umbra in gradina?!?!?! Sau de ce credinciosul Costelus si-ar pune pe bordul camionetei, printre posterele cu dudui goale rupte de la mijlocul "revistelor deocheate", randuri de cruci si icoane?!?!?!?!?!?!
Daca-mi impartasesti dilemele, spune-mi si mie care e parerea ta.
Iar pentru restul, desigur, Doamne-ajuta!
Tin minte ca pe o tablita ce anunta iesirea dintr-o localitate, era scris "Dumnezeu sa va ajute!" sau ceva de genul. In afara de faptul ca mi s-a parut atat de falsa inscriptia pusa acolo, era si tragi-comica, ceva de genul: "Fratilor, in oras au fost cum au fost drumurile, cate-o plombita doua,trei. De-aici inainte Dumnezo cu mila pe drumurile astea"..
RăspundețiȘtergere