miercuri, 14 septembrie 2011

Muma unui betiv

I
Intr-un sat uitat de lume, intr-o cas-aflata-n panta,
Dar cu parabolica, ca asa se poarta,
Plange si suspina Ţaţa Floarea intr-un colt,
Injurand de cele sfinte si muscand din sort.
Caci sa cumpere paine, Costel al ei iubit,
A plecat cu banii si nu a mai venit .
Fasolea de pe plita arde de vreo ora,
Cum iti ard calcaiele cand te-ncingi la hora.
Buclele-i carunte cad pe albu-i san,
Cruci si dumnezăi pe buze-i se ingan.
Insa mama soacra langa ea vegheaza,
Si c-o tuica din Ardeal o imbarbateaza.
II
Ceasu’ din vitrina suna noaptea jumatate,
In termopanu’ din odaie oare cine bate?
„Eu sânt, fă, fimeie, Costel a’ tău iubit.
Era inchis la paine si m-am cam matolit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea ostire este beata-moarta.
Dar deschideti poarta, ca is bat-topor,
Bate crivatu’ si ma pis de mor!”
Tata Florea sare cu gura spurcata,
„Ce faci tu, fa, nora?” zice soacra beata.
Apoi ea la fereastra atunci a iesit,
Si ca o maica buna astfel i-a vorbit.
„Ce spui tu, betivule? Du-te-n alta parte!
Bratul tau prin crasme zeci de beri imparte.
Vad putin in ceata, esti copchilu’ meu?
Daca n-ai venit cu painea, nu-ti sunt muma eu!
Insa dac-am pacatuit eu vreodata,
Domnu’ sa ma ierte pentru ca-s cam bata,
De ce n-ai venit cu painea dupa care te-am trimis?
Daca tu-mi esti copchil, dupa cum ai zis,
In cotet sa dormi, inghesuit de porci,
Si fara painea-n traista sa nu mi te intorci!
III
Intorcandu-se la crasma, vrand sa scape de nebuna,
Il zareste pe Ion, cum din sant se-aduna...
Lupta iar incepe-ba o bere, ba un sprit,
Pana cad ca niste spice, de securi loviti.

Un comentariu: