La un interval de cinci minute, duc incheietura mainii stangi la nas si inchid ochii: un gest de care ma voi dezobisnui de maine, pentru ca mirosul parfumului tau va disparea de pe cureaua ceasului meu. De maine, parfumul tau va fi inlocuit de un miros inodor (paradox!), un miros de piele care nu-mi va aminti decat de ceasornicaria de pe pietonala.
Fac o pauza din scris, pentru a mai inspira o farama din amintirea ta.
Am revenit. Parfumul tau dispare, cu fiecare clipa pe care o acord incercand sa mi te invii prin intermediul simtului oflactiv. La fel si tu din memoria mea. Vei disparea. E firesc. Peste o saptamana imi voi aduce aminte de tine putin confuz, dand din umeri in semn de "am pierdut ceva?!". Cand te voi vedea, voi zambi. Cand te voi saluta, nu voi clipi. Iar cand voi trece pe langa tine, nu ma va mai interesa daca intorci capul dupa mine. E firesc.
Acesta e doar un alt final, al unei alte povesti (fictive) de foarte scurt metraj. Atat inceputul, cat si continutul le las la libera ta imaginatie.
Interesant postul... Daca te-as cunoaste as spune ca ai avut o deceptie in dragoste , dar asa ... cum ai spus si tu totul depinde de imaginatia noastra ... a cititorilor ... :)
RăspundețiȘtergereCalvin Klein - Eternity
RăspundețiȘtergere