Zac speriat pe gandurile-mi incetosate,
Lumina palpainda ma aduce inapoi,
Din timpuri negre la realitate.
Senzatii vechi...senzatii noi...
Soarele-mi apune intr-un verde bolnavicios,
Plangand spre a mea fereastra cu raze neputincioase.
Astazi timpul meu n-are decat miros:
A buze descompuse, a corbi si a oase.
Pleca-voi, imi promit,inaintea tuturor.
Zbateti-va intre chin si agonie!
Imi iau bilet dus catre lumea lor,
Lipsita de orice maladie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu