luni, 10 ianuarie 2011

Pedeapsa gândului

Dezbracă-te de hainele ce miros a ezitare!

Astfel și eu voi face, vom rămâne goi...doar noi,

Sub cerul care, până și el s-a dezbracat de soare.

Noi...un singur strat de piele, suficient pentru-amândoi.


Pentru tine voi aprinde lumânări cu chip de stele,

Împânzite laolaltă peste trupul tău și-al meu.

Două trupuri contopite, ce promit ca n-o să-nșele.

Și nu-nșela-vor niciodată...eu te-am înșelat mereu.


N-am contenit a te-nșela cu alte trupuri femeiești,

Căci ești un simplu ideal și nicicând nu te voi avea.

Nici tu n-ai încetat pentru o clipă să mă pedepsești

Pentru imprudența de a nu mă opri din a te vrea.

Un comentariu:

  1. are tente de Minulescu ("Celei care minte", mai exact ) . Frumos. Stii tu despre ce vorbesti/scrii :)

    RăspundețiȘtergere