Am tras aer in piept, m-am uitat inapoi si am pasit timid, plin de regrete, de pe nisipul fierbinte in balta tulbure, 'cufundata-n depresia lui septembrie. Ai venit! Ma intampini cu stropi reci de ploaie, nori grei, apasatori...o toamna cu gust amarui, de cafea rece. Daca e sa ma intrebi pe mine, as spune ca jazz-ul a fost inventat intr-o zi de miercuri a lui septembrie.
Dar astazi e joi, doar a doua zi pe care toamna o va petrece de cealalta parte a geamului meu. Dar ma voi conforma, voi incerca sa ma obisnuiesc cu aceasta prezenta morbida, dar atat de frumoasa din perspectiva cromaticii. Cat de curand, voi deschide geamul si ii voi permite sa intre si-n casa mea. Dar nu acum! Vreau sa ma amagesc cu gandul ca vara nu a plecat definitiv, iar august cel calduros il va mai inlocui pentru macar o zi sau doua pe septembrie; ca griul uracios al strazilor se va mai transforma inca o data sub razele soarelui intr-un auriu, precum cel al nisipului intr-o zi de plaja.
Pana atunci, imi inec depresia intr-un pahar de must, in fata geamului, cu privirea ratacita intr-un amestec de culori ireal. Totusi, oftez...
"Bătrâneţea incepe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii şi doruri vagi." (Octavian Paler)
Si primavara cum incepe? Imediat e primavara :D. Eu privesc toamna din alt punct de vedere si profit de zilele mohorate si gri pentru introspectii, meditatii, lectura.. atat de necesare dupa vara plina de distractii si desfatari.
RăspundețiȘtergereChiar am ramas placut impresionata de felul in care scrii si as tinde sa spun ca "am ramas fara cuvinte" (mai ales dupa ce am citit poeziile) , dar avand in vedere ca si tu esti fan Badea si sigur tii minte celebra replica a lui tanti Nuti...ma abtin. Aaah, si am vazut ca urmareai si blogul lui Paul Radu Mircescu. Frumos, frumos, imi place :).